Confesiuni văratice

tumblr_mi5zjtzAJv1r3rv2eo1_500

Cînd mi-ai așezat stîngaci și plin de emoții

floarea de crin alb în păr

te-am sorbit lăuntric

într-o zi toridă de august tîrziu

mi-ai zis că o să mă iubești

tandru și suav

ești.

Legăn vise în hamac.

Printre pagini de hieroglife

dragostea își face loc

imbatabila frumusețe

apune și răsare

de cinci ori pe zi

te ador,

soare tu.

Advertisements

Flori din hîrtie creponată

11667934_10207769761020948_1240825758_n

E un început de iulie ploios iar eu abia aștept să vină vara. Mi-e sufletul plin de tine și gîndurile fug în august. Fug  în vara noastră. Nu știu cum a început totul, dar probabil asta e și esența povestei noastre de dragoste. Dacă ai mai citit încă o dată primele două rînduri, înseamnă că n-ai nici cea mai vagă idee despre ce vorbesc, pentru că și eu abia de-mi deslușesc milioanele de gînduri și idei ce vin direcția nord-vest. Cred că vroiam să zic că așa cum s-a întîmplat cu noi se întîmplă o dată la o mie cinci ani. Habar nu am cum o să încep să povestesc despre noi copiilor și nepoților. N-am să încep cu prima noastră întîlnire, nu, n-am cum. Noi ne-am întîlnim de multe ori înaintea primei noastre întîlniri. Și-apoi e prea banal. Ce se petrece între noi e mult prea departe de ordinarul zilei de azi.

Am observant că florile creponate înfloresc atunci cînd deja zilele devin mai lungi și nopțile tot mai scurte încît ne grăbesc să aburim printre cearșafuri ca să nu ne prindă soarele obraznic și dimineața băgăcioasă în treburile noastre. Și mă gîndeam eu azi, oare de unde au florile astea atîta magie încît să mă lege la ochi și să mă motiveze să te caut prin syllabus-ul meu zi de zi?! Se vede că conexiunea asta reciprocă care în același timp leagă kilometru cu kilometru într-un lanț stropit cu dorință și aspirație spre a ne da întîlnire, dă gust zilelor de iulie mai mult decît pînă acum. Probabil o fi vorba și de vară precum și de imbatabila forță de atracție între noi, care ne ademenește spiritile  într-un dans oriental.

Îmi croiesc rochii de dragoste, de fericire, de împliniri, de zîmbete, așa ca să am ce îmbrăca la fiecare sezon. Cînd mi-e frig mă învelesc cu cuvintele tale, iar cînd mi-e prea cald, arunc totul de pe mine ca o nebună și te îmbrățișez sălbatic. Țin să-ți spun că nu vreau să te obișnuiești cu mine. Vreau să fiu srăina pe care o iubești la superlativ și care nu-ți iese din minte nici cu forța. Știi ce zic?

Mesaj lui Robert din viața mea de libelulă

tumblr_m9m73awsDY1qzwoooo1_500

Dragostea mea, în cea mai bună zi din viața ta, vreau să-ți dăruiesc picătură cu picătură din sufletul meu, și te rog să mă lași să-ți parfumez cu tandrețe și gingășie diminețile. Ți-am croit aici o cămașă de vise și aspirații, de dragoste necondiționată și năzuință trupească și vreau să o îmbraci și să o porți oricînd vrei tu să știi de mine. Și mai vreau și perseverez cu toată ființa să fii fericit și plin de viață, nebun și romantic așa cum te cunosc eu. Să nu-ți pierzi niciodată abilitățile de a iubi o femeie așa cum știi tu mai bine, pentru că anume așa poți face fericită o femeie. Nu glumesc, nu, nu! Și să știi că chiar dacă ne despart acum mii de kilometri, eu mă gîndesc la tine și te ador cum n-am facut-o anterior în viața mea de libelulă.

În viziunea mea ei s-au întîlnit așa:

tumblr_md863meWiy1qzwoooo1_500

Ploua. Era una din zilele alea de martie, cînd soarele încă nu știe cum să-și îndrepte razele spre pămîntul amorțit din iarna lui 1975. Pe geamurile transpirate din Casa Cașpa puteai să scrii istorii de dragoste culese cu grijă din ghicitul în cafeaua de pe pereții fiecărei cești rămase pe masă.

El stătea ca de obicei într-un colț izolat al cafenelei dar din care se emana o liniște și căldură spirituală, încît pe fața fiecarui vizitator puteai lesne citi sentimentul de dulce gelozie că măsuța din colț era deja ocupată. Își servea zilnic cafeaua privind pe geam sau răsfoind avid cîte-o carte. Azi citea Pygmalion. Și cu toate că avea jumătate de oră de cînd deschise cartea, continua să întorcă paginile una după alta ca și cum universul s-ar fi oprit în loc iar lumea lui și-a extins granițile dincolo de aceste timpuri. Deodată tresări de la zgomotul ușii de la intrare. O domnișoară într-o rochie dintre alea de bumbac și o vestă ce părea călduroasă, cu excepția faptului că acum era udă, intră ca un fulger în Casa Cașpa. Era clar, se ascundea de ploaia torențială de-afară, care parcă își revărsa toată mînia peste Bucureștiul din ziua aceea. A privit-o pentru cîteva secunde și și-a continuat lectura. Peste cîteva minute afară se lumină iar soarele luă ca și cu mîna ploaia de mai devreme. Privi prin sală. O observă la măsuța de lîngă scările ce duceau la etajul de sus. Îi analiză cu o curiozitate neargumentată mișcările ei neîndemînatice spre a-și aranja ușurel hainele ude. Părea a nu fi de prin fața locului. Avea o față lunguiață și îngustă, ochii în forma undei frunze de dafin, pielea de un maro-deschis iar părul aproape de blond. Nota ceva intr-un carnet și privea în jur de parcă încerca să-și aducă aminte pe ce stradă se află sau care era cea de-a doua stradă din intersecție. Privirile lor s-au întîlnit preț de cîteva secunde ca mai apoi să-și dea o altă întîlnire instantă pe locurile 15 și 16 la piesa de teatru din vinerea săptămînii viitoare.

Casa cu ferestrele spre apus

tumblr_m9m8e2qhMP1qzwoooo1_500

Ta-ram, ta-ram, ta-ru-ra-ru-ra-ram. Ai plecat acum două săptămîini și mi-ai lăsat zile pustii în calendarul din colțul gurii. Te-ai dus. Gata, îți duc lipsa critică. Și să nu-mi zici că totul are să se meargă de la sine, că așa a vrut Poseidon, că soarele bate pe strada mea exact ca și pînă acum, ori cactusul înflorește o dată în an. NU! catusul meu are cinci ani și nu a înflorit niciodată. Dacă ne întînim cumva pe vreo stradă îngustă din Manchester și suntem al naibii de grăbiți, promite-mi că o să uiți de tot în momentul ăla și o să mergi cu mine. O să te cari cu mine ziua întreagă de aceeași parte a drumului, o să te rupi de realitatea ta plină de tine și de restul și o să mergi la mine în vizită, în cutia mea cu geamul spre apus.

Ține minte vara asta ca pe-un hit al tinereții, ca pe-o răscruce de drumuri!

994618_541805069201275_1660009328_n

Țin minte vara asta ca pe-o vară pe care am trăit-o doar o dată. Anul ăsta vara mea a fost August. Pe Iunie l-am dăruit cu desăvîrșire facultății, iar împreună cu Iulie am făcut stagiul prin spitale. August mi-a fost cel mai fidel. Ma iubit și răsfățat cu evenimente unice, piscine, festivaluri, ieșiri cu prietenii, un bronz mai mult sau mai puțin uniform și un pumn de pistrui pe care mi i-a așezat haotic pe față ca un labirint de povești pentru ochii verzi-albăstrui. Augustul mi-a dăruit Gustarul – un festival pe care îl aștept cu sufletul la gură în fiecare vară, un festival care îmi taie respirația și mă face mai naționalistă ca oricînd chiar din prima zi de vînzare a biletelor. Cu toate că sunt al doilea an la Gustar, acesta continue să mă uimească și să mă surprindă cu noi idei, oameni frumoși, tradiții și muzică bună. De cîte ori mă pomenesc la asemenea festivaluri, de-atîtea ori îmi zic că Moldova nostră e o țară pe  cît de mică, pe-atît de frumoasă, creativă, ospitalieră, generoasă și din ce în ce mai zîmbăreață.

Am colectat un car de emoții de-a lungul pregătirilor pentru festival, care încep minimum cu o săptămînă înaine de eveniment și l-am răsturnat la Orheiul Vechi în cele trei zile de Gustar. “Bine ați venit la Gustar!”, mi s-a zis la poarta Gustarului. Ei bine, din momentul acela am înțeles că anul ăsta Gustarul va fi special, după cum ne-au și promis oraganizatorii. Așa și a fost! TREI zile de Gustar, muzică pentru toți și pe toate gusturile, mîncare tradițională, vin, distracții, excursii, iarmaroc, master class-uri, wi-fi, multe multe ii și pălării, elemente etno și tricolorul, chitări, lume adunată la foc, grătar, cîntece și voie bună sunt doar cîteva cuvinte pe care le-aș atașa Gustarului. Restul și multe altele le poți și trebuie să le guști de sine stătător fiind prezent acolo – în vale, pe malul Răutului, în Orheiul Vechi.

Fără chef de vară

IMG_20140728_145023

M-am legat în nod de tine cu gînduri și vise încît chiar și lipsa ta mi-e sursă de inspirație. Să zicem că m-am lăsat dispărută pe o perioadă mai lungă decît o lună și că la un moment dat am remarcat că defapt lipsesc eu și nu tu. Să știi că revin cu aceeași notă însă de data asta te iubesc la superlativ. Dragostea mea face dragoste de trei ori pe zi. Am realizat asta din moment ce au început să se coacă pepenii verzi. Faptul că vara e pe ultima sută de metri, nu certifică deloc  faptul că nu ți-am scris scrisori, ba din contra, le-am și trimis.

Separated

Imagine

There are already five days since I opened this new Word document and began to write. The first word was “We” and I stopped writing. Here I am again drowning into my world of letters that are having love constantly…

We began it more than three months ago. As you remember it a was a cold February day. You was just out from a long lasting experience (you know what I mean), I was just doing the stuff all people do at the end of the day. I remember I was also nervous and mad on something (the truth is that I’m smiling now. How could I?). Chatting? Yes! That is what we were doing. I don’t want to talk about how shinny and perfect mornings were, how happy and glowing I was, because it was amazing and I thought this is maybe the feeling I’d like to relieve and relieve again. Again I stopped writing. Memories are fulfilling me from the bottom to the top – as you was all the time saying. Now here you are, now here I am, continuing this beginning of the story asunder.

Sunt FERICITĂ și restul…

Imagine

Știu că am lipsit mult și că pe lîngă toate aceste nu ți-am dat de știre măcar, dragule amic. Dar știi tu, dacă nu spui lucrurilor pe nume o perioadă, acestea capătă un zel ce arde în flacăra zecilor de cuvinte rostite pe minut cînd ne dăm din nou întîlnire. Abia aștept să te revăd, să-ți povestesc pe îndelete cum mi-am petrecut cea mai frumoasă vacanță de pînă acum, cum am scris pe plajă, pe tulpina unui bambus, pe oglinda transpirată din baie, pe retina unei perechi de ochi care și acum mă urmăresc de la distanță, că SUNT FERICITĂ! Să mă fi auzit cum strigam în plină ziuă că sunt fericită, pe străzile orașului a cărui nume înseamnă ”căldură”. În sfîrșit sunt fericită.

O să scriu mai tîrziu confesiuni pe petalele unei orhidei și o să le așez frumos printre paginile a zece cărți. Cu ele o să înceapă biblioteca noastră. O să tipărim cărți cu petale de orhidei printre pagini și o să le așezăm atent pe rafturile bibliotecii. O să le recitim apoi peste ani ca doi amnezici înnebuniți de propriul lor extaz.

Mereu am crezut în valoarea lucrurilor simple, în puterea și intensitatea lor. Să fie petalele de orhideie unul din miile de lucruri simple procreate de noi, între noi, despre noi, pentru noi și în noi. Să se compună realitatea doar din visurile noastre. Să mergem împreună pe aceeși parte a drumului. Să știu că-mi ești amic, coleg, iubit, amant și soț. Să tipărim cărți ținîndu-ne de mînă. Să mă obișnuiesc paradoxal cu tine. Să vrem să mai trăim o viață alături. Să uităm de existența pronumelui posesiv ”al meu”, ”al tău” și să-l adorăm pe ”al nostru”, petru că timpul trece în favoarea noastră iar eu știu că lucrurile au să se întîmple altfel.

Lui Robert în cea mai bună zi

Imagine

Și pentru că astăzi e cea mai bună zi pentru cea mai bună zi, pentru că e a ta, pentru că-i cea mai bună și pentru că după cum spuneai anume de ziua ta îți reamintește detaliat cum ar trebui de fapt să te simți, să privești și să respiri în toate celelalte zile ale anului, eu îmi amintesc nu știu cum de una din cele mai bune zile ale mele. Cînd am început să te iubesc cu ochii – citindu-te de fiecare dată, apoi cu urechile – cînd te-am auzit prima oară, apoi cu gîndul – cînd îmi domini nopțile și nu pot să adorm, cu speranța – stăruind clipa primei noastre întîlniri, și acum cu sufletul – cînd fiecare milimetru din mine tresare numai gîndindu-mă la tine sau de fiecare dată cînd îți aud prin mulțime numele. Îmi ești scump și drag de mult. Îmi ești special și unic, de mult. Îmi ești prieten și chiar mai mult decît atît! Îmi ești cel spre care mă îndrept cu toată ființa cînd radiez de fericire și ard de nerăbdare să ți-o împart, cînd sunt confuză și nu mai știu încotro să o iau, cînd mi-e greu, cînd cad. Revin atunci în brațele-ți calde, îmi încolăcesc mîinile în jurul gîtului tău și aștept. Ca prin minune în citeva clipe mă simt ca acasă. E cald, e bine, e confortabil și sunt în siguranță.  Tu ești Robert al meu și-ți mulțumesc pentru asta.

Să știi că nu ești unicul norocos! Eu sunt la fel de norocoasă ca tine, ba mai mult! Orice dialog dintre noi pentru mine e o lecție, e ceva nou de învățat. Deci, pe lîngă faptul că sunt onorată să te cunosc, mai și deprind cîte ceva, maestre!

Tu mi-ai arătat cum ar trebui să fie o femeie puternică și independentă, mai mult decît atît, mi-ai băgat în cap ideea că eu sunt așa sau cel puțin voi fi așa. Asta ma ajutat mult să mă dezvolt ca personalitate în ultimii ani și să fiu încrezută în forțele proprii. Și toate doar pentru că tu poți să dărui oamenilor prin cuvinte ceea ce alții nu pot nici prin fapte. Tu poți să dai startul sentimentelor să curgă printre cuvintele pe care le rostești și să semeni frumosul chiar și atunci cînd taci. Ai o aură pe care o simt de la sute de kilometric distanță. Și în ciuda faptului că nu pot să-ți fiu azi alături, să te strîng în brațe și să-ți spun live și în premieră aceste cuvinte, nu-mi rămîne decît să-mi fac planuri pentru viitorul zece mai și să-ți doresc din tot sufletul să-ți atingi orice scop propus, să continui să faci tot ce te face fericit și să nu cedezi niciodată greutăților. Și da, să nu uiți că eu sunt aici mereu descoperind în tine maestrul și bărbatul pe care oricare femeie și-l dorește alături.

Știu că cuvintele astea simple și stîngace sunt cu mult dincolo de limitele decenței și admisibilului, dar cert e că-s spuse din suflet. Iar în acest moment nu-mi pasă dacă-s spuse la telefon, postate pe facebook, scrise undeva și lăsate acolo necitite, postate pe acest blog modest și out-of-date, important e să ajungă la tine, să readea măcar jumătate din respectul și dragostea pe care ți-o port și să-ți aducă aminte că azi e cea mai bună zi și e a ta!

La Mulți Ani, dragă Robert!