Vîntului. De data asta fără replici.

field-girl-hair-photography-wind-Favim.com-415835

Îți vorbesc ție pentru că știu că oriunde nu te-ai afla tu mă asculți. Cuvintele mele ajung la tine ca ecouri. Se lovesc de valuri, de oameni, de munți asemeni unor pahare sparte și cîteodată se mai întorc înapoi, la mine, aducînd nimic. Îți povestesc ție, cel care de nenumărate ori mi-ai împletit și despletit gînduri, mi-ai fluturat printre flori părul. Cel care de veacuri încă hoinar își poartă vesta peste lume. Doar că azi e altfel. Azi nu mai aștept nici un răspuns. Azi lasă-mă să-ți povestesc. Și să nu-mi legi cuvintele cu lanțuri, ci să le lași să plutească, ba chiar să fugă ca prizonierii evadați și apoi de-ai vrea, să le arunci în mare. Îți povestesc despre El.

EL încă nu cunoște ce înseamnă pentru mine să îi adorm în brațe, dar știe cu siguranță cum să-mi aducă soarele pe buze. EL poate să-mi ghicească în iris albastrul cerului și mai poate să îmi învelească trupul în cuvinte. Cuvintele lui mi-au fost din totdeauna scut.

El știe de ce pielea mea arde cînd mă atinge, și de ce tresar ori de cîte ori își primblă îndrăzneț buzele pe trupul meu. În gîndu-mi mulțumesc neîncetat vieții, probabil, că mi-a depășit granițele așteptărilor iar în schimb mi l-a dăruit pe El.

Mă definește. El face lucrurilor loc să se întîmple, iar eu pot să enumăr cu sufletul la gură ce sunt și ce pot fi numai respirînd cu El și prin El, și nu ce nu aș fi fără El. E complicat, știu. Dar tot ce vroiam să zic e că dincolo de toate nimicurile ce s-ar întîmpla în viața mea fără El, mi-e mai leste să ți le înșir pe cele ce se întîmplă datorită lui.

Îl iubesc și cu asta prefer să-mi hrănesc fiara din mine. Îl iubesc și-l simt mai organic decît îmi simt propria carne. Leg cumva liniile din palmele noastre în simbolul infinitului.

Se-ntînmplă dimineți și nopți între noi cînd ne suprapunem cu tot ce suntem. Poate că nu ți-am spus niciodată, dar crizele mele de absență sunt umplute de fapt cu pașii lui, cu gesturile lui, cu privirile lui. Încă se mai întîmplă zile cînd mă sincronizez cu lumea lui, cu El. Așa am învățat să-l iubesc prin tot ce este.

Am ajuns să-l iubesc pînă n-am știut să localizez prezentul. Am început să-l iubesc atît încît acum eu dorm în El.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s