Cîmpul Roșu de Maci

Pentru că orele tîrzii sunt geneza lucrurilor precum și a oamenilor mari, am hotărît să nu mă complic și să fac ceea ce vreau și nu ce trebuie. De aceea mă găsești la masa de scris cu lampa aprinsă și cu ochii țintiți în vidul perfect ce l-am construit după geam. Te citesc de fiecare dată și caut printre rînduri răspunsuri. Cîteodată chiar, găsesc întîi răspunsul după care îmi pun și întrebarea. Oare cînd o să apari? Cînd timpul tău bine organizat și socotit o să mă lase să pășesc în lumea ta plină cu maci roșii și lacuri sărate?! Știi, cîteodată îmi tot repet să nu pun atît de mult suflet la faptul că-mi lași întrebările singure, fără de răspuns. Și-mi mai zic că-s neputinciosă în a te mișca cumva din locul încăpățînării și solidarității sau vigorii de care dai dovadă. Recunosc însă, că-mi ești drag. Și aici deja eu sunt cea tenace.

Tu continuă să scrii. Eu o să continui să citesc și să caut răspunsuri. Iar în nopțile tîrzii o să mă așez la masa de scris și la lumina lămpii o să scriu despre cîmpul roșu de maci și lacurile sărate din vidul perfect pe care l-am construit peste geam.