Cu tine în Mica Vienă

Imagine

Am hoinărit ca doi nebuni entuziasmați de propia lor Nirvana prin orașul ăla vechi cu arhitetură diversă și interesantă, cu numeroase străzi pavate pe care ne-am primblat picioarele, cu parcuri despre care ne ziceam că vara trebuie să fie super, extra, mega verzi și pline de viață, cu stradele de alea misterioase pe care eu le număram și intersecții în care ne furam săruturi, și da, cum tu erai ghidul meu, pentru că eu nimic nu pricepeam în harta pe care te puneam să o scoți din buzunar la fiecare cinsprezece minute, ca nu cumva să pierdem cursul. Eram sigură că dacă mergeam cu tine la braț, o să ajung acolo unde trebuia să ajung într-un final. Am rîs și cîntat amîndoi mergînd continuu, am învățat cuvinte noi și am rîs singură de felul cum schimonoseam cuvintele citite de pe afișe. Te-am urmărit pe-ndelete cum admiri împrejurimile și mai ales bradul ăla verde și splendid din epicentrul orașului nostru din weekend. Ți-am citit în ochi nemulțumirea mult așteptatului nostru prînz, cînd în supă nu erau decît cinci pelmene și în rest apă chioară cu două fire de pătrunjel. Am glumit mult pe seama acestor lucruri și știu că astfel ne-am construit amintiri unice cărămidă cu cărămidă asemeni Universitatății Naționale „Yuriy Fedkovych” pe care am cuprins-o pe toată într-o panoramă și fapt pentru care trebuie să-mi mulțumești, pentru că eu știam (я так и знала) că nu ne vom mai întoarce acolo, cu toate că negai insistent acestu lucru. Ne-am pozat fără complexe ca doi tineri turiști nimeriți într-un oraș somnoros la șase dimineața. Rîd și acum la fraza : ”- Dă să-ți fac o poză!” – ”Stai că mă rușinez!”. Încă mai simt furnici prin tălpi cînd pășisem pe strada Olga Kobyleanska, de parcă mergeam în tandem cu romanele sale despre mica burghezie a secolului XIX. Degeaba ne plîngeam noi de ceața de-afară, căci anume ea a dat mister și viață excursiei noastre. Căci de nu era ceață, nu mai mergeam noi cu ardoare pînă la capătul celălalt al străzii, stăruind să dezmiticim figuri de construcții ale secolului de mijloc. A fost minunat și benefic. Am mai schimbat anturajul, am mai descoperit cîte ceva unul despre altul. Am lucrat în echipă. Ne-am obosit și odihnit amîndoi. Am făcut un pas spre niște lucruri comune care ne leagă. Am vizitat o Mică Vienă împreună și nu avem decît s-o ținem tot așa…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s