Elemente omogene ale dorințelor înfrigurate

Image

Te urăsc într-atăt de mult încît sunt gata să te strîng la perete și să te sărut sălbatic de cîte ori treci ocazional pe alături. Să rup feroce hainele-ți si să-ți sorb căldura ce-ți iese prin pori. Să ne prăbușim cumplit în amestecul animalic de trupuri goale asemeni a două picături de sînge. Să rup cu tine pervazuri și că traspir ferestre. Să alung liniștea afară și să onorific tronul gemetelor sfîșitoare de plăcere. Cît de mult te urăsc! Tu, cel necunoscut de mine. Cel care îmi apari în vise nopți la rînd și nu-ți arăți chipul. Tu, cel de care mi-e sete zilnic. Cel pe care-l concep cel puțin de douăzeci de ori pe zi în ungherele gîndurilor mele obscene. Da! Pe tine te urăsc! Cel care apare mereu în punctul unde se întâlnesc muchiile unui psihic însetat de dragoste, unui for interior sub presiunea dorințelor înfrigurate. Tu, obiect însuflețit, pe unde umbli? Unde-ți trasez laturile figurii obscure? De ce taci? De ce taci??? Nu-ți pun în față condiții, nu te chem să-mi semeni flori și milă, nu te vreau să-mi demonstrezi cultura celor din urmă întîmplări imprudente! Nu vreau să știu nimic din trecutul tău, înțelegi?! Să edific cu tine trecut vreau! Să compun cu tine viitor vreau! Să te urăsc pînă cînd toamna ne va face nuntă de aur. Să te cunosc într-atît încît într-o bună zi să te confund cu mine. Ah, cît de mult de urăsc…

Advertisements

3 thoughts on “Elemente omogene ale dorințelor înfrigurate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s