Nu am dat un titlu începutului…

Imagine

Mda, timp risipitor de oameni risipitori de timp…

  Și totul a fost mult prea palpabil. Trupurile noastre sfîrșeau aproape întotdeauna în aburi ca pamîntul bătrîn după o ploaie de vară. Sau cred că nu se sfîrșeau niciodată pentru că nici pînă acum nu am ajuns unul la capătul celuilalt.  Am șters din minte ceea ce încă nu am reușit să memoram, am micșorat în dimensiuni orice vis care putea deveni pe undeva realitate, am sfîrșit un început înainte ca acesta sa-și ia titlul de ÎNCEPUT.

  Ne orientăm în direcții diferte în fiecare dimineață. Ne întoarcem uneori cu gînduri inocente și  naive de a continua ceva. Ceva lipsa. Și ne stoarcem energii, arome de parfumuri, puteri, obligații pledînd într-un moment la automatism.

   Aș fi vrut ca uleiul absorbit de porii pielii încinsă în extazul dragostei trupești într-o zi lungă ca astazi, să difuzeze prin bariere de țesuturi zile si nopți, să-și extindă efectul  pentru a ne ansambla ca pe 2 piese perfect potrivite în componența necunoscutului viitor.

Astfel o abatere de la norme nu ar fi continuarea a ceea ce nu am început, ci renunțarea la ceea ce încă nu ni s-a pus la dispoziție

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s