Mi-e frică

Imagine

Întîlnesc oameni în care găsesc un luciu al inteligenței acumulate prin muncă silnică, dorință și pură experiență. În asemenea momente îi sorb din priviri ca pe o ultimă picătură de suc ramas pe fundul paharului. Le repet în gînd fiecare cuvînt rostit de parcă asta mi-ar oferi cu desăvîrșire părți din lumea lor. Aș spune că-i consum prin admirații chiar, îi metahirisesc într-un sens bun al cuvîntului. Aș putea să epuizez cu ei diverse subiecte și să nu mă satur ai asculta. Rămîn mai mereu cu impresii și energii pozitive. Des ajung la idei că confortul stabilit între noi spune ceva și despre mine. Dar mi-e frică. Și unii știu de ce. Probabil pentru că se simt la fel sau pur și simplu că pot citi printre rînduri.

Mă leg aproape involuntar de el. 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s